Dictionar

biologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biologisme)

1. teorie care încearcă să explice cunoștința și ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici și fiziologici.
 

interpela

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. interpeller, lat. interpellare)

1. a face o interpelare; (p. ext.) a cere cuiva să dea un răspuns, să-și explice atitudinea.
 

mecanicism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. mekaniţizm, it. mecanicismo)

1. concepție filozofică materialistă dominantă în sec. XVI-XVIII, care încerca să descrie și să explice fenomenele realității pe baza legilor mecanicii.
2. reducere a fenomenelor de ordin superior la fenomenele mai simple care intră în componența lor.
 

psefolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după engl. psefologist)

1. specialist în psefologie, disciplină care încearcă să explice alegerile folosind metoda științifică.
 

conspiraționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conspirationnisme)

1. mod de gândire care tinde să explice situațiile și evenimentele negative prin conspirații; teoria conspirației.