Rezultate principale (Explică):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. expliquer, lat. explicare)
1. tr. a arăta, a clarifica, a lămuri.
2. a descoperi, a lămuri cauza; a demonstra.
3. (fam.) a preda o lecţie; a face expunerea unor cunoştinţe.
4. refl. a se justifica.
5. a se înţelege, a se pricepe.
6. refl., tr. a (se) lămuri, a (se) înţelege.
Rezultate secundare (Explică):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicable, lat. explicabilis)
1. care se poate explica; care se poate înțelege (ușor).
3. (antonime) inexplicabil, neexplicabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explication, lat. explicatio)
1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.
2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.
3. cauză.
4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.
5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicatif)
1. care are rolul de a explica.
2. notă ~ă = explicaţie a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text.
3. dicţionar ~ = dicţionar în care sunt explicate sensurile şi întrebuinţările cuvintelor.
4. propoziţie relativă ~ă = propoziţie apozitivă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. explicateur, lat. explicator)
1. I. care explică, care interpretează; explicativ.
2. (gram.) conjuncție ~oare = conjuncție cauzală.
3. II. persoană care explică sau care interpretează.
4. (I., II.) (cel) care comentează, care face lumină asupra semnificației a ceva.
5. (I., II.) (cel) care furnizează cauza, originea a ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actionnalisme)
1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adnota)
1. acțiunea de a adnota și rezultatul ei.
2. notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. adnotatio, annotatio)
1. notă explicativă adăugată la un text; adnotare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégoriste)
1. cel care explică alegoriile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., engl. amok)
1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendinţă la fugă şi impulsuri criminale.
2. (fig.) izbucnire violentă, furie inexplicabilă.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (engl. analogize)
1. a explica prin analogii; a exprima ca analogie.