Dictionar

Exploata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exploiter)

1. a pune în valoare un bun în vederea realizării unor scopuri economice; a valorifica, a cultiva.

2. a-şi însuşi fără echivalent plusprodusul sau munca producătorilor direcţi; a acapara roadele muncii altuia.

3. (fig.) a folosi abuziv, a profita.


Exploatabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exploitable)

1. (despre bunuri naturale) care poate fi exploatat.


Exploatabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exploitabilité)

1. calitate a unui bun de a putea fi exploatat.


Exploatant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. exploitant)

1. (persoană) care exploatează un bun.

2. (fig., depr.) (persoană) care profită abuziv de ceva sau de cineva.


Exploatare

Parte de vorbire: s.
Origine: (exploata)

1. acțiunea de a exploata.

2. însușirea fără echivalent, de către un proprietar privat al unor mijloace de producție, a plusprodusului sau chiar a unei părți din munca producătorilor nemijlociți de bunuri materiale.

3. totalitatea lucrărilor de punere în valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic.

4. tăiere de păduri.

5. (fig.) faptul de a profita, de a trage folos în mod abuziv.


Exploataţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exploitation)

1. întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc.

2. terenul, pădurea etc. aflate în exploatare (3).


Exploatator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (exploata + -tor)

1. (cel) care exploatează munca altuia.

2. (cel) care exploatează o pădure, o mină etc.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Absenteism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absenţă frecventă şi nemotivată dintr-un loc de muncă.

2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.

3. neparticiparea la alegeri sau la şedinţe politice.

4. ~ parlamentar = practică folosită de deputaţii opoziţiei constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.


Aerobază

Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + bază)

1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.


Afectaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.

2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.

3. (cib.) instrucţiune care o valoare unei variabile.


Agroecosistem

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)

1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.


Agroturism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agrotourisme, engl. agrotourism)

1. turism care se face în zonele rurale.

2. integrarea unei activități de primire turistică într-o exploatație agricolă.