Dictionar

explorator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. explorateur, lat. explorator)

1. s. m. f. cel care explorează.
2. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului.
 

oceanonaut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. oceanaute, fr. océanaute)

1. navigator care explorează străfundurile oceanelor.
 

prospectivist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. prospectiviste)

1. specialist în prospectivă, disciplină care explorează scenariile de viitor posibil.
 

prospector, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prospecteur)

1. cel care face prospecțiuni.
2. (fig.) cel care explorează, caută să descopere.
 

speolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. spéléologue)

1. specialist în speologie; speleolog.
2. persoană care explorează și studiază peșterile și cavitățile subterane.
 

aponaut

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (apă + -naut)

1. persoană care explorează mediul subacvatic, care este instruită și echipată sa trăiască sub apă pentru o perioadă de timp; acvanaut.