Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explosif)
1. adj. care poate exploda; care produce explozie; detonant.
2. care caracterizează explozia.
3. consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă.
4. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent.
5. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. explosivité)
1. caracterul a ceea ce este exploziv; însușirea de a fi exploziv.
2. capacitatea unui sportiv de a produce un efort scurt și intens.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amatol)
1. exploziv constituit din nitrat de amoniu şi trinitrotoluen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammonal)
1. amestec exploziv pe bază de nitrat de amoniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ammonit)
1. exploziv constituit din azotul de amoniu şi compuşi nitrici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anagon)
1. exploziv minier pe bază de azotat de amoniu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artificier)
1. specialist în manipularea explozivelor şi a mijloacelor pirotehnice.
2. muncitor specializat în producerea exploziilor în exploatările miniere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astralite)
1. / astralítă s. f. exploziv de siguranţă, detonant în mine, cariere etc.