Rezultate secundare (Explozivă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bombe)
1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflagration, lat. deflagratio)
1. ardere explozivă în care reacţia de descompunere se propagă cu viteze mici.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. détecter)
1. a descoperi şi identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dynamochore)
1. (plantă) ale cărei seminţe se răspândesc prin crăparea explozivă a fructelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dynamochorie)
1. (bot.) mod de răspândire a plantelor dinamocore, ale căror semințe se răspândesc prin crăparea explozivă a fructelor.
2. (bot.) răspândire a semințelor sau a sporilor printr-un mecanism propriu plantei respective.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. dinitrotoluène)
1. substanţă organică toxică, explozivă, obţinută prin nitrarea nitrotoluenului, intermediar la fabricarea trinitrotoluenului.