exponent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. Exponent, engl. exponent, lat. exponens)

1. adj., s. m. f. reprezentant al unei idei, al unui curent, al unui stat etc.
2. s. m. număr care, scris la dreapta și mai sus față de bază, indică puterea la care este ridicată o mărime matematică.

exponențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)

1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent.
2. (despre ecuații; și s. f.) care conține necunoscuta la exponent.
3. (despre fenomene) a cărui lege de variație este o funcție exponențială.
4. reprezentativ pentru o categorie de elemente de același fel.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

bipătrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. bicarré)

1. (despre ecuații algebrice) care conține necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt.

control

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrôle)

1. verificare a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire.
2. cifră de ~ = exponent care indică limitele cantitative ale producției; lucrare de ~ = lucrare scrisă prin care se verifică periodic cunoștințele elevilor și studenților.
3. urmărire a funcționării unui sistem tehnic, proces tehnologic etc.
4. supraveghere continuă (morală sau materială).
5. stăpânire.
6. dirijare a propriilor mișcări și manifestări.
7. instituție însărcinată cu supravegherea unor activități.
8. (pl.) registru de evidență a personalului (și a animalelor) unei unități militare.

elementar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élémentaire, lat. elementarius)

1. de bază, esențial, fundamental.
2. care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc.
3. învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază.
4. foarte simplu, rudimentar.
5. (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare.
6. care ține de natură și de fenomenele ei.

exponențial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exponentiel, /2/ engl. exponential)

1. (mat.; despre o cantitate) care are un exponent.
2. (despre ecuații; și s. f.) care conține necunoscuta la exponent.
3. (despre fenomene) a cărui lege de variație este o funcție exponențială.
4. reprezentativ pentru o categorie de elemente de același fel.

grad 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)

1. unitate de măsură pentru diverse mărimi variabile (temperatură, presiune etc.).
2. unitate de măsură a unghiurilor, a 360-a parte dintr-un cerc.
3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuații sau maximul sumei exponenților necunoscutelor.