Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conclusion, lat. conclusio)
1. judecată care rezultă dintr-un şir de constatări sau argumente; încheiere.
2. ultima parte a unei expuneri, a unei opere.
3. (muz.) ultima secţiune din expoziţia unei sonate.
4. a trage ~ii = a rezuma ideile emise de participanţii la o dezbatere.
5. judecată finală a unui silogism.
6. (mat.) parte din enunţul unei teoreme al cărei adevăr se deduce prin demonstraţie.
7. (pl.) încheiere a unei chestiuni făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere.
8. a pune ~ii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. salon)
1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri.
2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc.
3. sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși.
4. cenaclu literar, artistic, filozofic etc.
5. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului.
6. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital.