Dictionar

expoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exposition, lat. expositio)

1. prezentare publică de opere de artă, de produse etc.
2. spațiul amenajat.
3. (muz.) prima secțiune a unei sonate sau a unei fugi, cuprinzând expunerea temei de bază, a subiectului.
4. premisa majoră a unui silogism.
5. (geol.) direcție către care este orientat un versant.
 

contraexpoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + expoziţie)

1. (muz.) secțiune facultativă a fugii, după expoziție (3), repetare a subiectului în tonalitatea principală, de către toate vocile, dar în altă ordine.
 

expoziție-târg

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din expoziție + târg)

1. expoziție cu caracter de târg (de obicei internațional).
 

microexpoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + expoziţie)

1. expoziție de mici proporții.
 

navă-expoziție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (navă + expoziție)

1. (marină) navă pe care este deschisă o expoziție.
 

reexpoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réexposition)

1. (muz.) repetare a expoziției în forma de sonată clasică; (impr.) repriză (4).
 

târg-expoziție

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din târg + expoziție)

1. expoziție cu vânzare în cadrul unui târg.
 

anual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annuel, lat. annualis)

1. adj. care durează un an, revine în fiecare an.
2. s. f. expoziție, festival care se organizează în fiecare an.
 

bienal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biennal, lat. biennalis)

1. adj. care durează doi ani; bi(s)anual.
2. care are loc o dată la doi ani.
3. s. f. expoziție, festival, târg care se organizează la fiecare doi ani.
 

caiet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cahier, pol. kajet)

1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broșate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condițiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziție.
3. publicație periodică cu diverse studii, note etc.
 

codetta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. codetta)

1. (muz.) coda1 de mici dimensiuni.
2. intermezzo la o singură voce care leagă uneori în fugă prima și a doua expoziție a subiectului.
 

contraexpoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + expoziţie)

1. (muz.) secțiune facultativă a fugii, după expoziție (3), repetare a subiectului în tonalitatea principală, de către toate vocile, dar în altă ordine.
 

diplomă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diplôme, lat. diploma)

1. (în evul mediu) act de înnobilare, de acordare de privilegii.
2. act prin care o instituție de învățământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc.
3. act care se eliberează unui premiant, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziție etc.).