Dictionar

Aticism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atticisme, lat. atticismus)

1. formă specifică a dialectului atic; (prin ext.) formă sau construcție atică introdusă într-o altă limbă.

2. mulțimea calităților de gândire și expresie specifice marilor scriitori atici (eleganța, finețea, puritatea limbajului, proprietatea și vigoarea expresiei, precizia, simplitatea, concizia et cetera).

3. fineţe de gust, măsură, eleganţă, puritate de stil şi de limbă.

4. (antonim) beotism.


Calofil, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (calo + -fil, cf. gr. kallos „frumos” + philos „iubitor”)

1. I. (despre stil) care denotă calofilie; calofilic.

2. (despre scris, stil) frumos, caligrafic.

3. II. scriitor care acordă o atenție deosebită ori excesivă expresiei.


Calofilism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (calofil + -ism)

1. tendință de a da expresiei literare o atenție deosebită sau excesivă; expresie extrem sau excesiv de cizelată într-o operă literară; calofilie.


Conceptism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conceptisme)

1. şcoală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiţie, prin abuz de metafore noi şi paradoxale şi prin cultivarea efectelor surprinzătoare.


Crepuscular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.

2. slab luminat, abia vizibil.

3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecţie pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă şi un prozaism voit al expresiei.

4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.


Distorsiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distorsion, lat. distorsio)

1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecţiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare.

2. modificare a repartiţiei câmpului magnetic de sub polii de excitaţie ai unei maşini de curent continuu, produsă de reacţia indusului.

3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală.

4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie.