anantapodoton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anantapodotone)

1. anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative lipseşte unul sau este înlocuit.

arhaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)

1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieşit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.

calc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calque)

1. copie a unei schiţe, a unui desen, pe hârtie specială.
2. hârtie de ~ = hârtie transparentă de copiat.
3. (lingv.) traducerea dintr-o limbă străină a elementelor de formare a unui cuvânt, a unei expresii; preluare de către un cuvânt a sensului (sensurilor) unui cuvânt străin; decalc (2).

calchia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. calquer)

1. a copia pe hârtie de calc.
2. a forma cuvinte, expresii noi prin calc; a adăuga un sens nou unui cuvânt sub influenţa unui cuvânt străin.
3. a decalca.

calcul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calcul, lat. calculus)

1. s. n. ansamblu de operaţii (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al ştiinţelor matematice în care se foloseşte un anumit tip de operaţii.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice; ~ logic = operaţie analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinaţii, socoteli.
5. s. m. formaţie calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).

calinerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. câlinerie)

1. cuvinte, maniere, expresii dulci și tandre, rezervate în general copiilor; dezmierdare, alintare, alint.
2. (antonime) bruscare, bruschețe, duritate.