Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphorisme, gr. aphorismos)
1. cugetare, judecată care redă într-o formă concisă şi expresivă un adevăr; adagiu, maximă, sentinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantabilità)
1. însuşire a unei piese muzicale de a avea o linie melodică expresivă.
2. calitate a versurilor de a fi muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. colorito, germ. Kolorit)
1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc.
2. culoare.
3. (fig.; despre stil, imagine) nuanţă expresivă, varietate, strălucire.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. dysphasique)
1. I. (med.) legat de disfazie, tulburare care afectează expresia (disfazie expresivă) sau înțelegerea limbajului vorbit (disfazie receptivă).
2. II. persoană atinsă de disfazie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. gestualist)
1. I. referitor la gestualism (metodă de pictură artistică caracterizată printr-o pensulă energică și expresivă care subliniază în mod deliberat mișcarea brațului sau a mâinii pictorului sau, cu alte cuvinte, pensula dintr-un tablou gestual exprimă emoțiile și personalitatea artistului la fel cum gesturile unei persoane reflectă sentimentele acesteia în viața de zi cu zi).
2. II. (pictor) adept al gestualismului.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. grammaticaliser)
1. (despre cuvinte cu sens lexical) a (se) transforma în instrument gramatical, pierzându-şi valoarea expresivă iniţială.
2. a conferi unui termen sau unei sintagme un statut gramatical.
3. a dobândi, la utilizare, un statut gramatical.