Rezultate secundare (Exprimarea):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstractif)
1. care se formează prin abstracţie.
2. care servește la exprimarea abstracțiilor.
3. (caracterologie) care este capabil să gândească abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.
3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + monoverb)
1. problemă enigmistică în care exprimarea se face printr-un cuvânt ce trebuie transformat în monoverb.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asémie)
1. tulburare a limbajului mimic, incapacitate de a folosi semnele pentru înţelegerea şi exprimarea ideilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)
1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acţiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica şi rezolva o problemă mai uşor.
4. s. m. ostaş roman aparţinând unui auxilium.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. byte)
1. (inform.) ansamblu de biți (de obicei 8) folosit pentru exprimarea capacității de memorie; octet.