Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)
1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.
2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspect, lat. aspectus)
1. înfăţişare a unei fiinţe, a unui lucru.
2. categorie gramaticală caracteristică unor limbi, care arată gradul de realizare a acţiunii exprimate de verb.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. costo, germ. Kostos)
1. totalitatea cheltuielilor, exprimate în bani, efectuate pentru producerea unui bun, executarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (diminutiv + -al)
1. care diminuează sau atenuează sensul unui cuvânt.
2. sufix ~ = sufix care exprimă o micşorare a sensului noţiunii exprimate de cuvântul de bază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enthymème, gr. enthymema)
1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit.
2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicţie sau sub forma unei concluzii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. finance, it. finanza)
1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății.
2. știință care se ocupă cu finanțele.
3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi.
4. (fam.) averea în bani a unei persoane.
5. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare.