Dictionar

adhortativ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Adhortativ)

1. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn.
 

colectivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)

1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese față de cauza generală comună.
 

dualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dualité, lat. dualitas)

1. coexistența a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2).
2. (log.) raport de opoziție între două funcții logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei.
3. ~a puterii = regim politic caracterizat prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse.
 

elegic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. elegisch)

1. despre sau legat de o elegie; care compune elegii; elegiac, (înv.) eleghiacesc.
2. exprimând durere sau doliu.
 

emotivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émotivisme)

1. școală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noțiunilor și al judecăților morale este pur emotiv, exprimând doar intențiile și dorințele celui care le enunță.
 

emoție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. émotion, it. emozione)

1. reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea încojurătoare.
2. ~ estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic.