Parte de vorbire: s.
Origine: (it. allegrezza, fr. allégresse)
1. vioiciune, sprinteneală (a tonului, a exprimării).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baroque, it. barocco)
1. stil ~ (şi s. n.) = stil în arhitectură, pictură, literatură, muzică, predominant între sfârşitul Renaşterii şi mijlocul sec. XVIII, care cultivă libertatea şi monumentalitatea formelor, ornamentaţia excesivă, inventivitatea şi fantezia exprimării.
2. stil de la sfârşitul perioadelor clasice, în care forma se dezvoltă în dauna conţinutului.
3. (fig.) exagerat; bizar, extravagant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plasticité)
1. proprietate a unui material de a fi plastic2.
2. (tehn.) teoria ~tăţii = disciplină care studiază repartiţia tensiunilor şi a deformaţiilor dintr-un corp supus modificărilor plastice.
3. vioiciune, expresivitate puternică a stilului, a exprimării etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. préciosité)
1. stil căutat, artificial, afectat; faptul de a fi prețios; afectare, înfumurare.
2. cultivare excesivă a exprimării rafinate, grațioase, sofisticate sau pedante.
3. tendință către rafinament în expresie și purtări adoptată în anumite saloane ale Franței sec. XVII.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. rhétorique, lat. rhetorica, gr. rhetorike)
1. adj. care aparține retoricii; de retor.
2. (peior.; despre stil) afectat, emfatic.
3. s. f. arta exprimării alese, utilizată în scopul convingerii unui auditoriu; oratorie, elocvență.
4. figură (de) ~ă = formă de exprimare, întorsătură de frază care înfrumusețează stilul, dându-i mai multă plasticitate și vigoare.
5. (peior.) declarație emfatică; afectare.