Dictionar

Rezultate secundare (Extatică):

Dionisiac, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysiaque, lat. dionysiacus, gr. dionysiakos)

1. referitor la Dionysos; extatic, pasionat, plin de fervoare; dionisian.

2. serbări ~e = dionisii.

3. (la Nietzsche) care desemnează predominanţa impulsivă a pasiunilor, a simţurilor dezlănţuite, beţia extatică.


Expresionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expressionnisme)

1. curent artistic și literar modern, apărut în Germania la începutul sec. XX, caracterizat printr-o puternică tendință de exprimare spontană a trăirilor interioare (stări de spaimă, durere, uimire, exacerbare a sentimentelor), prin tensiune extatică, punând accent pe subiectivitate, pe irațional.

2. orice formă de artă care vizează intensitatea expresiei.

3. stil de arhitectură care acordă prioritate expresiei prin stilizări (exagerate).


Messalinism

Parte de vorbire: s.
Origine:

1. erezie din sec. XIV care urmărea unirea extatică cu trupul de lumină al lui Cristos.


Teurgie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. théurgie)

1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare.

2. (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu coboare în suflet, creând astfel o stare extatică.

3. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă.

4. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni.