Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)
1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. émétique, lat. emeticus)
1. tartrat de antimoniu şi de potasiu, folosit la imprimatul şi vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor şi în medicină, ca vomitiv.
2. (prin extensie) orice medicament cu proprietăți vomitive.
3. (var.) emetica, (înv.) emeticon.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. манкурт)
1. persoană care și-a pierdut memoria istorică, valorile spirituale și reperele, care a rupt legăturile cu poporul său.
2. (prin extensie) orice persoană înrobită total și îndobitocită.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. sport)
1. activitate fizică, cel mai adesea în aer liber și care necesită în general antrenament, care se exercită sub forma unui joc sau a unei competiții, conform regulilor specifice; (prin meton.) practica acestei activități.
2. ansamblu de exerciţii fizice şi de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului şi pentru a educa voinţa, curajul, iniţiativa etc.; fiecare dintre exerciţiile sau jocurile din acest ansamblu.
3. activitate fizică în aer liber de natură mai mult sau mai puțin sportivă.
4. fiecare dintre formele particulare și reglementate ale acestei activități.
5. competiție în care se întrec persoane sau echipe.
6. (prin extensie) spectacol sportiv.
7. ~uri aeriene = sporturi legate de aviație.
8. ~uri atletice și gimnice = sporturi care fac apel la dinamismul mișcărilor fundamentale și care caută perfecțiunea în înlănțuirea mișcărilor complexe.
9. ~uri de atac, de luptă, de apărare = sporturi în care un concurent se opune altuia, fără armă (ca la box, lupte sau judo) sau cu o armă (ca la scrimă).
10. ~uri ecvestre, hipice = sporturi de viteză şi/sau îndemânare efectuate de cai și de călărețul lor.
11. ~uri cu motor = sporturi în care efortul este aplicat mașinii acționate de un motor autonom.
12. ~uri montane = sporturi practicate la munte (schi, săniuș, alpinism).
13. ~uri de iarnă = sporturi montane care necesită zăpadă, gheață.
14. ~ cerebral = joc care necesită abilități intelectuale.
16. (loc. adj.) de ~ = sportiv.
17. (adjectival) care este specific unui sportiv (ex. haină sport).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. machicoulis, mâchicoulis)
1. (în Evul Mediu) construcție proeminentă în partea de sus a unei lucrări de fortificație, prevăzută cu deschizături folosite în scopuri defensive (observarea inamicului) şi ofensive (trimiterea de proiectile, smoală, apă clocotită etc.).
2. (prin extensie) chiar aceste deschizături; gură de aruncare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sulfata)
1. acțiunea de a (se) sulfata și rezultatul ei; sulfataj.
2. acțiunea de tratare a culturilor agricole cu sulfat de cupru.
3. (auto) reacție chimică, în bateriile cu plumb, între acidul sulfuric al electrolitului și plumbul electrodului care formează o acumulare de sulfat de plumb (și uneori sulfat de cupru dacă borna este din cupru sau alamă); (prin extensie) această acumulare de sulfat de plumb.
4. (chimie) proces prin care se introduce o grupare sulfat în molecula unor substanțe organice.
5. acțiunea de a înmuia un material într-o baie de sulfat metalic pentru a-l conserva.