Rezultate secundare (Exterioară;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)
2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.
3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.
4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatomie, lat., gr. anatomia)
1. ştiinţă care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal.
2. disecţie.
3. structura internă a unui organism sau organ.
4. formă exterioară a unui corp.
5. (fig.) studiu, analiză minuţioasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apparence, lat. apparentia)
1. înfăţişare, manifestare exterioară evidentă, uneori înşelătoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arranger)
1. tr. a rândui, a pune în ordine.
3. (fam.) a face cuiva un rău.
4. a prelucra, a transcrie o bucată muzicală pentru instrumente sau voce.
5. refl. a lua anumite măsuri în interes personal; a-şi face un rost.
6. a se înţelege cu cineva, a se pune bine.
7. a-şi potrivi ţinuta exterioară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auditif)
1. referitor la auz, la simțul auzului.
2. tip ~ = persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autarchie)
1. politică de izolare a unui stat care îşi satisface nevoile economice prin propriile-i puteri.
2. regim economic în care un stat nu desfășoară sau desfășoară puține schimburi comerciale cu lumea exterioară, fie prin politică deliberată, fie forțat de circumstanțe (război, embargo etc.); economie închisă.
3. starea unei colectivități autosuficiente pentru producția și consumul de bunuri.
4. (în şcoala cinicilor) independenţa indivizilor de toate convenţiile sociale, considerate ca străine naturii.
5. (var.) autarchie.