Rezultate secundare (Exteriorizare,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (debloca)
1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conţinut mintal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démonstration, lat. demonstratio, /3/ rus. demonstraţiia)
1. raţionament prin care se probează adevărul unei teoreme, al unei judecăţi.
2. manifestare, exteriorizare a unui sentiment, a unei atitudini etc.
3. manifestaţie de masă cu caracter politic.
4. (mil.) exerciţiu tactic prin care se urmăreşte înşelarea inamicului.
5. procedeu de compoziţie literară constând în descrierea unui fapt particular, povestirea unui eveniment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endophasie)
1. trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Phimose)
1. strâmtare a orificiului prepuţial, care împiedică exteriorizarea penisului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hystérocèle)
1. (med.) prolapsul (coborârea) uterului spre intrarea în vagin, chiar exteriorizare; hernie a uterului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. jubilation)
1. acțiunea de a jubila, manifestare a unei bucurii vii și expansive care se exprimă cel mai adesea prin exteriorizare; jubilare.