Dictionar

extermina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exterminer, lat. exterminare)

1. a nimici complet, a distruge.
 

exterminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exterminant)

1. care extermină; care distruge complet, în întregime.
 

exterminațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extermination, lat. exterminatio)

1. acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminare.
2. proces menit să distrugă fizic toți membrii unei populații vivante: plante, animale sau oameni.
3. (în special) distrugere totală, ruină absolută.
4. (var.) (înv.) esterminațiune.
 

exterminator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exterminateur, lat. exterminator)

1. (cel) care extermină, nimicitor.
 

decima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décimer, lat. decimare)

1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți.
2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra.
 

dezinsecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désinsection, désinsectisation)

1. actul de a extermina anumite insecte dăunătoare sau purtătoare de germeni prin diverse mijloace insecticide; dezinsectizare.
 

eradicație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éradication)

1. acțiunea de a eradica și rezultatul ei; acțiunea de a dezrădăcina, de a extirpa complet (ceva); suprimare definitivă; eradicare.
2. (în part.) eliminarea completă a unei specii de animale dăunătoare.
3. (med.) îndepărtarea completă a unui organ, tumoră, leziune et cetera; înlăturare completă a unei boli, a unei epidemii etc.
4. (conflicte etnice) exterminare sau epurare etnică.
5. (var.) (înv.) eradicațiune.
 

exterminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exterminant)

1. care extermină; care distruge complet, în întregime.
 

exterminator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exterminateur, lat. exterminator)

1. (cel) care extermină, nimicitor.
 

exterminațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. extermination, lat. exterminatio)

1. acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminare.
2. proces menit să distrugă fizic toți membrii unei populații vivante: plante, animale sau oameni.
3. (în special) distrugere totală, ruină absolută.
4. (var.) (înv.) esterminațiune.