Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Externist)
1. medic specialist în boli externe.
2. bolnav aflat în tratament ambulatoriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allochorie)
1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthotropisme)
1. mişcări de curbare ale florilor sub influenţa factorilor externi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autochore)
1. (plantă) ale cărei seminţe se răspândesc fără intervenţia factorilor externi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chéilite)
1. (med.) inflamație a buzelor, care se manifestă sub forma unei crăpături, cauzată de mai mulți factori externi precum vremea rece, soarele sau alergenii conținuți de rujuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytomégalie)
1. creştere exagerată a unor celule sub acţiunea unor factori externi, chimici sau inframicrobieni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)
1. faptul de a fi conştient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi.