Parte de vorbire: vb.
Origine: (extern)
1. a elibera din spital un bolnav însănătoşit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. externality)
1. atitudine de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. externaliser, engl. externalize)
1. a încredința o sarcină, un serviciu etc. unei companii externe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. externalisation, engl. externalization)
1. acțiunea de a externaliza, de a încredința o sarcină, un serviciu etc. unei companii externe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. externa)
1. acțiunea de a externa; eliberare din spital a unui bolnav.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. externat)
1. externare.
2. şcoală în care nu se primesc decât elevi externi.
3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenţilor în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adventice)
1. tunică externă, de ţesut conjunctiv, care înveleşte arterele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. amphidermis)
1. membrană externă a contexului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. autovacciner)
1. tr. a se vaccina cu un autovaccin.
2. refl. a se vaccina personal, fără intervenţie externă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cholédochostomie)
1. derivaţie externă a bilei prin introducerea unui tub în lumenul coledocului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chorion)
1. membrană externă a oului fecundat.
2. porţiune profundă a dermei, caracterizată printr-un mare număr de fibre colagene organizate în fascicule.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dermatogène)
1. zonă externă a meristemului care generează epiderma.