Dictionar

externa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (extern)

1. a elibera din spital un bolnav însănătoșit.
 

externalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. externality)

1. atitudine de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant.
 

externaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. externaliser, engl. externalize)

1. a încredința o sarcină, un serviciu etc. unei companii externe.
 

externalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. externalisation, engl. externalization)

1. acțiunea de a externaliza, de a încredința o sarcină, un serviciu etc. unei companii externe.
 

externare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. externa)

1. acțiunea de a externa; eliberare din spital a unui bolnav.
2. (var.) (înv.) esternare.
 

externat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. externat)

1. externare.
2. școală în care nu se primesc decât elevi externi.
3. stagiu constituind o formă de pregătire a studenților în medicină în practica zilnică în clinică; denumirea acestui examen.
 

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.
 

amfidermă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. amphidermis)

1. membrană externă a contexului.
2. cuticulă epidermică.
 

autovaccina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. autovacciner)

1. tr. a se vaccina cu un autovaccin.
2. refl. a se vaccina personal, fără intervenție externă.
 

coledocostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cholédochostomie)

1. derivație externă a bilei prin introducerea unui tub în lumenul coledocului.
 

corion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chorion)

1. membrană externă a oului fecundat.
2. porțiune profundă a dermei, caracterizată printr-un mare număr de fibre colagene organizate în fascicule.
 

dermatogen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dermatogène)

1. zonă externă a meristemului care generează epiderma.