extract

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Extrakt, lat. extractum)

1. preparat, substanță chimică extrasă din plante, din organisme, organe etc.
2. parte dintr-un înscris; extras (4).

extract

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT extractum
2. FR extrait
3. EN extract
4. DE Extrakt; Auszug
5. RU экстрaкт
6. HU extraktum, kivonat

extract de malț

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT extractum maltosum
2. FR extrait de malt
3. EN extract of malt
4. DE Malzextrakt
5. RU мaльцэкстрaкт
6. HU malátakivonat

extractibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extractible)

1. care poate fi extras, tras sau retras.
2. (informatică) care poate fi scos cu ușurință dintr-un sistem, vorbind despre un periferic.
3. (fișier informatic) care poate fi decomprimat, adus la structura sa inițială.

extracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extraction, lat. extractio)

1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele.
2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec.
3. origine, proveniență.

extractiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extractif)

1. care (poate) extrage; referitor la extracție.
2. industrie ~ă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra.

extractor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extracteur, lat. extractorius)

1. adj. care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri.
2. s. n. aparat pentru extragerea sau recuperarea unei substanțe solubile dintr-un corp.
3. aparat care servește la extragerea mierii din faguri.
4. instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism.
5. dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras.
6. mașină genistică pentru extragerea din pământ a piloților și palplanșelor.

apicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apicole)

1. care se referă la creșterea albinelor.
2. care se obține de la albine.
3. care se referă la apicultură, la extracția mierii și a cerii produse de albine, la dispozitivele folosite de apicultor.
4. provenit din albinărit, referitor la albinărit.

bromoform

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bromoforme)

1. (chimie) compus organic cu formula chimică CHBr₃; lichid dens, cu miros plăcut, volatil și insolubil în apă, folosit astăzi în principal ca reactiv de laborator (dintre utilizările anterioare: ingredient în compoziția substanțelor chimice rezistente la foc, agent sedativ și antitusiv, solvent de extracție).

carbonifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carbonifère)

1. adj. (despre terenuri, roci) care conține zăcăminte de cărbune.
2. referitor la cărbunele de pământ, la extracția și prelucrarea lui.
3. adj., s. n. (din) penultima perioadă a paleozoicului, în care s-au format bogate zăcăminte de cărbuni.

cicolact

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (n. com.)

1. produs alimentar din lapte, zahăr, extract de surogate de cafea și cicoare.

coleterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cole- + -terapie2)

1. tratament al unor afecțiuni prin admi-nistrarea unor extracte de fiere de bou.

concasor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concasseur)

1. utilaj de sfărâmat materiale (semi)dure, în industriile extractive sau de prelucrare.