Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extragalactique, engl. extragalactic)
1. care este situat în afara unei galaxii; din afara galaxiei.
2. care nu aparține galaxiei noastre.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (deplasa)
1. acţiunea de a (se) deplasa; timpul şi locul în care se deplasează cineva.
2. în ~ = în călătorie în interes de serviciu.
3. (astr.) ~ spre roşu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roşie a spectrului în comparaţie cu liniile spectrale ale surselor terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (generaliza)
1. acţiunea de a (se) generaliza.
2. operaţie logică prin care se trece de la particular la general, extrăgându-se caracterele comune esenţiale ale unor obiecte asemănătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. métagalaxie)
1. sistem ipotetic în care ar fi înglobate galaxiile.
2. ansamblul nebuloaselor extragalactice de la care se pot recepţiona radiaţii.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (engl. quasag)
1. (astron.) obiect cosmic extragalactic, cu aspect de stea, emiţător de radiaţii ultraviolete intense.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. quasar)
1. obiect cosmic extragalactic, sursă puternică de radiaţii luminoase şi electromagnetice, identificată cu ajutorul radiotelescoapelor prin detectarea emisiei radio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sin/onim/ + /ana/gramă)
1. problemă enigmistică constând în prezentarea unui cuvânt din care trebuie să se extragă o literă, ce urmează să fie adăugată la începutul sau sfârştiul unui sinonim al cuvântului nou format, obţinându-se un cuvânt nou.