Dictionar

carismatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. charismatique)

1. (despre autoritate) care se bazează pe valoarea personală extraordinară a unui individ, pe caracterul său sacru, istoric sau exemplar.
2. (despre o personalitate) care se bucură de un mare prestigiu.
 

fenomen 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phénomène, gr. phainomenon)

1. manifestarea exterioară a esenţei lucrurilor şi proceselor.
2. proces, transformare, evoluţie din natură şi din societate.
3. ceea ce surprinde prin noutatea sau raritatea sa; lucru, întâmplare, fiinţă extraordinară.
 

filozofală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philosophale)

1. piatră ~ = substanţă despre care alchimiştii credeau că poate transforma toate metalele în aur; (fig.) descoperire, idee extraordinară.
 

imensitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. immensité, lat. immensitas)

1. întindere nemărginită; număr, mărime extraordinară.
 

stupefacţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stupéfaction)

1. uimire extraordinară, uluire; stupoare.
 

supernovă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. supernova)

1. novă de o strălucire extraordinară.