Dictionar

Rezultate principale (Extravaganţă;):

Extravaganţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extravagance)

1. manifestare, ţinută neobişnuită, bizară; excentricitate.


Rezultate secundare (Extravaganţă;):

Barochism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. barocchismo, fr. baroquisme)

1. tendință artistică care se manifestă prin mișcare, tematică extravagantă, ornamentație excesivă, gustul efectelor teatrale și uluitoare; barocitate.


Bizarerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bizarrerie)

1. ciudăţenie, extravaganţă; fantezie.


Capriciu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caprice, it. capriccio)

1. dorinţă trecătoare, extravagantă; gust neobişnuit, ciudat; toană.

2. (muz.) piesă cu caracter capricios, de virtuozitate, de construcţie liberă.


Donchihotism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. donquichottisme)

1. purtare extravagantă a unui om care urmăreşte scopuri irealizabile, pentru care desfăşoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare.


Excentricitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excentricité)

1. (mat.) însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri.

2. raport constant al distanțelor de la un punct al unei conice la focar și la directoarea corespunzătoare.

3. (tehn.) distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru.

4. asamblare defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice.

5. originalitate, extravaganță; excentrism.


Excentrism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (excentr/ic/ + -ism, cf. fr. excentrisme)

1. mod de a gândi, de a acționa sau de a vorbi care se îndepărtează de cel al oamenilor obișnuiți, de la „norma” socială; excentricitate, originalitate, extravaganță.