tașism
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. tachisme, cf. tache – pată)
Etimologie: (fr. tachisme, cf. tache – pată)
1. direcție în pictura abstractă de după cel de-al doilea război mondial, originală în practica diviziunii culorii în tonuri pure, specifică neoimpresionismului, ca și în unele tendințe, precum cele ale picturilor extrem-orientale, în care hazardul intervine ca un element creator al structurării imaginii.