Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)
1. concepţie, mişcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului şi formele lui de organizare, a ordinii şi disciplinei sociale în general.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. intégrisme)
1. atitudine a acelora care refuză să adapteze o doctrină noilor condiţii.
2. (religie) doctrină care susține menținerea și integritatea tradiției religioase.
3. (prin ext.) se referă la orice mișcare care reclamă revenirea la elementele de bază.
4. voința de a aplica o doctrină în întregime și fără a o pune la îndoială vreodată.
5. (expr.) ~ musulman = mișcare extremistă care urmărește impunerea în societate, prin orice mijloace, a principiilor formale ale islamismului; fundamentalism islamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. ultraismo, engl. ultraism)
1. politică a acelora care pledează pentru măsuri extreme; părere extremistă.
2. mişcare literară de avangardă, de orientare suprarealistă, în Spania interbelică şi în literaturile hispano-americane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. zélotisme)
1. mişcare naţionalistă extremistă printre evrei, în antichitate, ai cărei adepţi se entuziasmau pentru legea lui Moise şi evitau contactul cu cei de alt neam.
2. exces de zel, fanatism religios.