Dictionar

extremală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extrémale)

1. (mat.) curbă care reprezintă soluția unei probleme a calculului variațional.
 

apsitirie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. apsithyrie)

1. afonie extremă, caracterizată prin imposibilitatea de a emite mai mult de un murmur (pierderea completă a vocii).
 

ariditate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aridité, lat. ariditas)

1. faptul de a fi arid; caracter arid, uscăciune extremă.
2. (fig.) caracterul dificil al unei sarcini abstracte.
3. (fig.) sterilitatea spiritului, incapacitate spirituală.
4. (antonime) fertilitate, umiditate.
 

babelic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. babélique)

1. gigantic.
2. de o confuzie extremă.
 

cașexie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cachexie, cf. gr. kakhexia „stare proastă”)

1. sindrom prin slăbirea progresivă a întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe.
2. condiție caracterizată prin slăbire extremă și afectare gravă a stării generale.
3. (var.) cachexie.
 

comunism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. communisme)

1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga.
2. ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale.
3. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică.
4. ~ științific = socialism științific.
 

cortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. cortex)

1. parte extremă a unor organe animale sau vegetale; scoarță.
2. ~ (cerebral) = scoarță cerebrală; ~ suprarenal = glandă corticosuprarenală.