Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. hésiter, lat. haesitare)
1. intr., tr. a sta la îndoială, a şovăi, a se codi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amyésite || amiésite)
1. îmbrăcăminte rutieră din beton asfaltic, preparat la cald și așternut la rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. résite, germ. Resit)
1. răşină sintetică, produs final în reacţia de policondensare a fenolului cu formaldehida.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. auto-adhésif)
1. I. care se lipeşte singur; autocolant.
2. II. bandă care se lipeşte fără a fi nevoie să fie umezită; autocolant.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. autocollant)
1. I. care aderă, se lipește pe o suprafață fără a fi umezit; autoadeziv.
2. II. etichetă care se poate lipi fără a fi umezită; autoadeziv.
3. vinietă cu o față acoperită cu o substanță adezivă; autoadeziv.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. balbisme)
1. (med.) tulburare de vorbire de origine nervoasă și psihologică, manifestată prin articularea slabă a sunetelor, repetarea sacadată a aceleiași silabe și ezitări în fonație; balbuţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hésitant)
1. care ezită; şovăitor, nehotărât.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. flotter)
1. tr. a îndepărta prin decantare substanţele care plutesc la suprafaţa unui lichid.
3. intr. (despre o monedă) a avea o valoare variabilă în raport cu aurul sau cu altă monedă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. hypernutrition)
1. acțiunea de a (se) supraalimenta și rezultatul ei; supraalimentare, supraalimentație.
2. alimentare excesivă care poate duce la obezitate.
3. (antonime) subnutrire, subnutriție, subalimentare, subalimentație.