Dictionar

Rezultate secundare (Ezoteric,):

Ezoteric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ésotérique, gr. esoterikos)

1. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înţeles numai de cei iniţiaţi; secret, ascuns.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.


Ermetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hérmétique)

1. care astupă, etanşează perfect.

2. (fig.) greu de înţeles, obscur, impenetrabil.

3. referitor la alchimie.

4. ezoteric.


Ermetism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hermétisme)

1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).

2. direcţie estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.

3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiştilor.


Ezoterism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ésotérisme)

1. transmiterea (în antichitate şi în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de iniţiaţi.

2. caracter ezoteric.


Iniţiatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. initiatique, it. iniziatico)

1. care ţine de iniţiere.

2. care nu poate fi înţeles decât de iniţiaţi; ezoteric.