Dictionar

Rezultate secundare (Fâlfâie;):

Fâlfâitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fâlfâi + -tor)

1. care fâlfâie.

2. (despre o flacără) pâlpâitor.

3. (var.) fălfăitor, fălfâitor, fâlfăitor, fâlfâietor, (regional) fâlfâitoriu.


Vlengăli

Parte de vorbire: vb. tr. (Bucovina)
Origine: (necunoscută)

1. a agita în aer un obiect, făcându-l fâlfâie; a flutura.