Rezultate secundare (Fără):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fanfare, it. fanfara)
1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat și de percuție.
2. muzică compusă pentru asemenea instrumente; arie executată de instrumente din alamă.
3. trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă.
4. semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR insapide; insipide; fade
4. DE geschmacklos; fade; schal
5. RU без вкусa; пресный; безвкусный
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR inveiné; non veineux; énervié
3. EN veinless; enervious; nerveless
4. DE ungeädert; nervenlos; geäderlos
5. RU без жилок; безжилковый
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT esquamatus
3. EN esquamate; no scaled
4. DE schuppenlos; unbeschuppt
6. HU pikkelytelen
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. farad)
1. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potenţial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. faradique, germ. faradisch)
1. referitor la teoriile lui Faraday.
2. (despre un curent alternativ) obţinut prin întreruperea ritmică a curentului continuu în circuitul primar al unei bobine de inducţie.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abandonnique)
1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)
1. situat în afara unui ax central.
2. (anat.) situat în afara axei unui organ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)
1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abyssal, lat. abyssalis)
2. aflat în zona de mare adâncime şi fără de lumină a mărilor şi oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor.