Rezultate secundare (Fără):
Fanfară
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fanfare, it. fanfara)
1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat și de percuție.
2. muzică compusă pentru asemenea instrumente; arie executată de instrumente din alamă.
3. trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă.
4. semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn.
Fără gust; insipid
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR insapide; insipide; fade
4. DE geschmacklos; fade; schal
5. RU без вкусa; пресный; безвкусный
Fără nervuri
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR inveiné; non veineux; énervié
3. EN veinless; enervious; nerveless
4. DE ungeädert; nervenlos; geäderlos
5. RU без жилок; безжилковый
Fără scvame
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT esquamatus
3. EN esquamate; no scaled
4. DE schuppenlos; unbeschuppt
6. HU pikkelytelen
Farad
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. farad)
1. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potenţial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb.
Faradic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. faradique, germ. faradisch)
1. referitor la teoriile lui Faraday.
2. (despre un curent alternativ) obţinut prin întreruperea ritmică a curentului continuu în circuitul primar al unei bobine de inducţie.
A-, AN-
Parte de vorbire: pref. privativ sau de negare
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)
Abaxial, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. abaxial)
1. situat în afara unui ax central.
Abiogen, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiogène)
1. (biol.; despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
Abisal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abyssal, lat. abyssalis)
2. aflat în zona de mare adîncime şi fără de lumină a mărilor şi oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor.
Abracadabra
Parte de vorbire: interj., s.
Origine: (fr., it. abracadabra)
1. interj. cuvânt cabalistic căruia ocultiştii, gnosticii etc. îi atribuiau puterea magică de a vindeca anumite boli.
2. s.f. îngrămădire de cuvinte fără sens.
Abuz
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.