fanfară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fanfare, it. fanfara)

1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat și de percuție.
2. muzică compusă pentru asemenea instrumente; arie executată de instrumente din alamă.
3. trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă.
4. semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn.

fără gust; insipid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT insipidus
2. FR insapide; insipide; fade
3. EN insipid; tasteless
4. DE geschmacklos; fade; schal
5. RU без вкусa; пресный; безвкусный
6. HU íztelen

fără nervuri

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT enervis; enervius
2. FR inveiné; non veineux; énervié
3. EN veinless; enervious; nerveless
4. DE ungeädert; nervenlos; geäderlos
5. RU без жилок; безжилковый
6. HU erezetlen

fără scvame

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT esquamatus
2. FR non écailleux
3. EN esquamate; no scaled
4. DE schuppenlos; unbeschuppt
5. RU лишённый чешуй
6. HU pikkelytelen

farad

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. farad)

1. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potențial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb.

faradic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. faradique, germ. faradisch)

1. referitor la teoriile lui Faraday.
2. (despre un curent alternativ) obținut prin întreruperea ritmică a curentului continuu în circuitul primar al unei bobine de inducție.

A-, AN-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an- „fără, lipsit de”)

1. privativ, negativ.
2. fără, lipsit de.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

abaxial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. abaxial)

1. situat în afara unui ax central.
2. (anat.) situat în afara axei unui organ.
3. (bot.) aflat pe par­tea laterală externă și opusă axei (ex. floare ~ă).

abiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
3. (antonim) biogen.

abisal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abyssal, lat. abyssalis)

1. referitor la abis.
2. aflat în zona de mare adâncime și fără de lumină a mărilor și oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor și oceanelor.
4. referitor la subconștient.