Rezultate secundare (Faţa):
Calfata
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calfater)
1. a astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii; a călăfătui.
Faţa inferioară
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR face inférieure
3. EN lower surface; underside
4. DE Unterseite
Faţa lamelelor
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT facies lamellarum
2. FR face de la lame; flanc de la lame
4. DE Lamellenfläche
Fata morgana
Parte de vorbire: loc. s. f.
Origine: (it. fata morgana)
1. formă de miraj din regiunile călduroase, în care imaginile obiectelor situate dincolo de orizont apar mai aproape şi răsturnate, ca reflectate într-o apă.
2. (fig.) vis înşelător, iluzie; nălucire.
Faţa superioară
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR face supérieure
3. EN upper side; upper surface; top side
Faţă; latură
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU arc, elülső rész, szembeni szél, oldal
Aberaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.
5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
Abnegaţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)
1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
Aboral, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1. opus, îndepărtat faţă de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
Absolut, -ă
Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Abţibild
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abziehbild)
1. mic desen colorat gumat pe o parte, care se aplică pe o suprafaţă netedă.
2. (fam.; pl.) nimicuri, mărunţişuri; mici şmecherii.
Acrobat, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)
1. gimnast în acrobaţie.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută să epateze.