Dictionar

Rezultate principale (Fabricaţie):

Fabricaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabrication, lat. fabricatio)

1. tehnica de a fabrica.

2. producţia unei fabrici.


Rezultate secundare (Fabricaţie):

Prefabricaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préfabrication)

1. prefabricare.


Asimila

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanţă proprie materiile nutritive absorbite de organism.

2. a face asemănător.

3. a considera egal, similar cu altă persoană.

4. a-şi însuşi cunoştinţe, idei etc.

5. a introduce în procesele de fabricaţie produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.

6. tr., refl. a integra, a face se integreze în alt grup social sau naţional.

7. (fon.) a (se) transforma sub influenţa unui alt sunet din apropiere.


Cristal 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cristal, gr. krystallos)

1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de feţe netede.

2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei.

3. (p. anal.) sticlă de fabricaţie specială, de calitate superioară, transparentă şi incoloră.

4. vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă.


Dacron

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer., fr. dacron, n. com.)

1. fibră sintetică de fabricaţie americană.


Durometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. duromètre)

1. aparat cu care se măsoară duritatea materialelor în procesul de fabricaţie.


Fabricat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Fabrikat)

1. marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc.; produs manufacturat.

2. proces sau mod de fabricare a ceva la scară industrială; producere a unei mărfi în serie; fabricare, fabricație.


Industrial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. industriel)

1. referitor la industrie; bazat pe industrie, (produs) de industrie; cu o industrie dezvoltată.

2. chimie = ramură a chimiei care se ocupă cu folosirea procedeelor chimice în tehnica fabricației.

3. (despre plante) din care se extrag anumite produse industriale (ulei, fibre).