fabricație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fabrication, lat. fabricatio)

1. tehnica de a fabrica.
2. producția unei fabrici.

prefabricație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préfabrication)

1. prefabricare.

asimila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. assimiler, lat. assimilare)

1. tr. a transforma în substanță proprie materiile nutritive absorbite de organism.
2. a face asemănător.
3. a considera egal, similar cu altă persoană.
4. a-și însuși cunoștințe, idei etc.
5. a introduce în procesele de fabricație produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.
6. tr., refl. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau național.
7. (fon.) a (se) transforma sub influența unui alt sunet din apropiere.

cristal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cristal, gr. krystallos)

1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede.
2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei.
3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră.
4. vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă.

dacron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer., fr. dacron, n. com.)

1. fibră sintetică de fabricație americană.

durometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duromètre)

1. aparat cu care se măsoară duritatea materialelor în procesul de fabricație.

fabricat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Fabrikat)

1. marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc.; produs manufacturat.
2. proces sau mod de fabricare a ceva la scară industrială; producere a unei mărfi în serie; fabricare, fabricație.

industrial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. industriel)

1. referitor la industrie; bazat pe industrie, (produs) de industrie; cu o industrie dezvoltată.
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care se ocupă cu folosirea procedeelor chimice în tehnica fabricației.
3. (despre plante) din care se extrag anumite produse industriale (ulei, fibre).