Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dénuder, lat. denudare)
2. a scoate învelitoarea, protecția etc. care acoperă un lucru; a dezveli, a descoperi.
3. a îndepărta tegumentele, teaca etc. care acoperă ceva.
4. (fig.) a îndepărta elementele și ornamentele de prisos; (a face) să-și piardă amploarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. impression, lat. impressio)
1. efect produs în conştiinţă de un factor din afară; gânduri, imagini etc. întipărite în amintire.
2. a face (sau a produce) ~ = a impresiona puternic; a da (sau a lăsa, a face) ~a că = a părea că.
4. a avea ~a că... = a bănui, a crede că.
Parte de vorbire: adj. (adesea adverbial)
Origine: (fr. inverse, lat. inversus)
1. care este simetricește contrar, exact opus; care este opus, contrar direcției naturale sau inițiale; (care se face) de la sfârșit către început; întors pe dos.
2. (adv.) într-un mod absolut contrariu.
3. (matematică) se spune despre un element care, în raport cu un alt element, atunci când este compus cu acesta printr-o lege de compoziție internă, dă elementul neutru al acestei legi; simetric, opus.
4. (matematică) al cărui produs multiplicat cu numărul în cauză este 1 (ex. numărul ~ al lui 5 poate fi scris ca 1/5).
5. (matematică) se spune despre o teoremă, o problemă, o propoziție ai cărei termeni sunt inversați față de cei ai unei alte propoziții etc.
6. (matematică) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 şi mărimea dată.
7. (matematică) raport ~ (proporţional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să râmână constant.
8. (chimie) reacție ~ă = reacție ce se desfășoară în sens contrar reacției directe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sl. vrŭhŭ)
1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.
2. (bot.) extremitatea brusc ascuţită a unui organ.
3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.
4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.
5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.
6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.
7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.
8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.
9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.
10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.
11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.
12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.