Rezultate secundare (Face;):
Contraface
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. contrefaire)
1. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica.
Faceţie
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. facétie, lat. facetia „poznă, glumă”)
1. plezanterie de un comic grosolan care se traduce prin gesturi, acțiuni sau cuvinte menite să facă oamenii să râdă sau să se distreze; glumă, farsă, poznă, năzdrăvănie.
2. (lit.) scriere în stil burlesc care exprimă adesea o veselie truculentă; anecdotă burlescă, snoavă.
Faceţios, -oasă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. facetieux)
1. care iubește să spună sau să facă glume; glumeţ, poznaş.
2. care are caracter de glumă; care ține de glumă.
3. care distrează, amuză; hazliu.
Insatisface
Parte de vorbire: vb.
Origine: (in1- + satisface)
1. a produce insatisfacţie, a nemulţumi.
Reface
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. refaire)
1. tr. a face din nou; a repara.
2. a reconstrui.
3. a schimba, a transforma.
4. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema.
Satisface
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. satisfacere)
1. a împlini, a îndestula (o dorinţă, o cerere etc.).
2. a mulţumi; a da satisfacţie.
Abilita
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Abilitate
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)
1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.
2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.
3. (la pl., peiorativ) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.
Abona
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abonnér)
1. tr., refl. a(-şi) face un abonament.
2. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva.
Abordabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abordable)
1. care poate fi abordat, de care te poți apropia ușor, care nu face dificultăți, care nu pune piedici; accesibil.
Abranhial, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. abranchial)
1. (despre respiraţie) care nu se face prin branhii.
Abrutiza
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. abrutir)
1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde însuşirile umane; a (se) îndobitoci; a (se) dezumaniza.