facies

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. facies, fr. faciès)

1. înfățișare, aspect superficial al unui lucru.
2. aspect al feței în timpul unei boli, al unei stări emotive etc.
3. suprafață a unei formații anatomice.
4. totalitatea caracterelor mineralogice și petrografice ale unei roci.
5. aspect pe care îl au straturile geologice, determinat de caracterele petrografice și paleontologice.
6. aspectul unei culturi arheologice în formele ei caracteristice.
7. cea mai mică subdiviziune a asociației vegetale caracterizată prin dominația unei specii.

facies

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT facies
2. FR aspect; facies
3. EN aspect; appearance; facies
4. DE Facies; Fazies; Aussehen; Gestalt
5. RU облик; поверхность; фaция
6. HU facies, kinézés

artinskian

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. artinskian)

1. etaj al permianului inferior de facies marin, din platforma rusă, corespunzător autunianului.

autunian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autunien)

1. (din) permianul inferior de facies continental, limitat la vestul Europei.

buntsandstein

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bundsandstein)

1. triasicul inferior de facies german.

calabrian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calabrien)

1. (din) ultimul etaj al pliocenului de facies marin.

culm 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. culm, germ. Kulm)

1. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental.

dinanțian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dinantien)

1. (din) primul etaj al carboniferului de facies marin.