Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. factice)
1. inv. artificial; nefiresc, prefăcut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conventionnel, lat. conventionalis)
1. adj. stabilit prin convenţie.
2. semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură.
3. lipsit de naturaleţe; artificial, factice; arme ~e = arme clasice, cunoscute şi folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice şi chimice).
4. s. m. membru al Convenţiei (4).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. dermographisme)
1. (med.) reacție specială a pielii anumitor subiecți care se înroșește, se umflă și capătă un aspect urticat, la o zgâriere sau apăsare ușoară; dermografie, urticarie factice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. facticité)
1. caracterul a ceea ce este factice.
2. (fil.) caracterul contingent, gratuit al existenţei; lipsa unei justificări raţionale.