factor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. facteur, lat. factor, ~oris)

1. condiție, element, împrejurare care poate determina, influența sau explica un proces, un fenomen, o acțiune etc.
2. ~ de producție = componentă a ansamblului de elemente care iau parte la producerea bunurilor materiale.
3. (mat.) fiecare dintre termenii unui produs.
4. ~ prim = fiecare dintre numerele prime prin care se împarte exact un număr dat; ~ comun = număr sau polinom prin care se divide oricare dintre termenii unei sume.
5. mărime pentru un sistem tehnic, un material etc., reprezentând raportul a două mărimi de natură diferită.
6. coeficient.
7. ~ poștal = lucrător la un oficiu poștal care duce și distribuie corespondența și publicațiile periodice destinatarilor; poștaș.

calefactor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kalfaktor, cf. lat. calefacere „a încălzi”)

1. bucătar; persoană care se ocupă de procurarea alimentelor.

factorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. factoriel, engl. factorial)

1. (produs al unei serii de factori) care sunt numere întregi, pozitive și continuu succesive, începând cu unitatea.

factorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. faktoriia)

1. agenție a unei case comerciale europene într-o țară străină (în colonii).
2. punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători și pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate.

factoring/făctăriu/

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. factoring)

1. serviciu complex de natură financiară și contabilă (acordări de credite, încasări, plăți, deconturi etc.) pe care o societate comercială îl face alteia.

factoriza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. factoriser)

1. a descompune în factori un număr sau o expresie algebrică.

manufactor

Parte de vorbire:  s.m. (învechit)  
Etimologie: (manufactură)

1. producător de obiecte manufacturate; manufacturier.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.

aeromorfoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici.
2. acțiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).

agent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agent, lat. agens)

1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituții, întreprinderi etc. care îndeplinește anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relațiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viața economică a unei societăți comerciale; ~ secret = cel care îndeplinește o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulație = (sub)ofițer de poliție cu îndrumarea, supravegherea și controlul circulației pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariția unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acțiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acțiunii unui verb pasiv; propoziție completivă de ~ = propoziție care arată acțiunea exprimată printr-un verb pasiv.

agroclimatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + climatologie)

1. ramură a climatologiei care studiază clima ca factor al producției agricole.

agroecologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (agro- + ecologie)

1. ramură a ecologiei care studiază influența factorilor de mediu abiotici asupra plantelor de cultură.