agrotehnic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
Etimologie: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.