Dictionar

Rezultate secundare (Factorul):

Anatropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatropisme)

1. curbare a plantelor în direcţia factorului de excitaţie.


Apotropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apotropisme)

1. curbare a plantelor contrară direcţiei factorului de excitaţie.


Compensator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensateur)

1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.

2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obţinerii unei compensări de variaţie, de efort etc.

3. maşină electrică rotativă pentru îmbunătăţirea factorului de putere în reţele de curent alternativ.

4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.

5. s. m. specialist autorizat efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.


Idealism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idéalisme)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, existența obiectivă, ca factor secund, derivat.

2. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenței, ca o realitate independentă de conștiința individului; ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă a realității materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă.

3. urmărire dezinteresată a unui ideal.

4. ~ fizic = denumire dată interpretării idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane.


Materialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. matérialisme, germ. Materialismus)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă.

2. ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie.

3. interes exagerat pentru problemele materiale.


Microsociologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. microsociologie)

1. studiu sociologic al microgrupurilor, care se bazează adesea pe observație directă, mai degrabă decât pe date statistice.

2. studiul legăturilor sociale de bază, cunoașterea interacțiunilor sociale și relațiilor dintre grupuri sociale mici (familie, cuplu et cetera).

3. curent pozitivist în sociologia contemporană, care consideră, în spirit idealist-subiectiv, factorul fundamental al vieţii sociale îl constituie relaţiile afective din cadrul unor microgrupuri.

4. (antonim) macrosociologie.