Dictionar

Rezultate secundare (Factorului):

Anatropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anatropisme)

1. curbare a plantelor în direcţia factorului de excitaţie.


Apotropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apotropisme)

1. curbare a plantelor contrară direcţiei factorului de excitaţie.


Compensator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. compensateur)

1. adj. care compensează; compensativ, compensatoriu.

2. s. n. sistem tehnic care lucrează în vederea obţinerii unei compensări de variaţie, de efort etc.

3. maşină electrică rotativă pentru îmbunătăţirea factorului de putere în reţele de curent alternativ.

4. instrument electric de măsură bazat pe metoda compensării.

5. s. m. specialist autorizat efectueze compensarea busolelor de pe (aero)nave.


Materialism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. matérialisme, germ. Materialismus)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă idealismului, potrivit căreia lumea este, în esență, materială și cognoscibilă.

2. ~ dialectic = concepție care îmbină organic rezolvarea consecvent materialistă a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = concepție filozofică având ca obiect societatea, legile generale și forțele motrice ale dezvoltării istorice; ~ economic = concepție unilaterală, metafizică, despre societate, care absolutizează rolul determinant al factorului economic în dezvoltarea socială; ~ științific-naturalist = concepție exprimând convingerea spontană a naturaliștilor lumea exterioară este o realitate obiectivă; ~ vulgar = curent care, în esență, reduce întreaga realitate, inclusiv conștiința, la materie.

3. interes exagerat pentru problemele materiale.


Neoraţionalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. néo-rationalisme)

1. curent filozofic antipozitivist, care încearcă integreze, în mod coerent, luarea în considerare a factorului subiectiv al cunoașterii într-o concepție realistă ce consideră teoria este subordonată obiectului, existent independent de subiect și pe care izbutește să-l exprime.


Psihologism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. psychologisme)

1. tendința de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale prin factorul psihologic; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură.

2. ~ lingvistic = curent în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială.