Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. facturer)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. facture, lat. factura)
1. fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituţie (psihică, morală etc.).
2. felul în care este alcătuită o operă artistică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. facture)
1. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, preţul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. facturable)
1. care trebuie sau poate fi facturat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. manufacturer)
1. a produce obiecte de manufactură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manufacture, germ. Manufaktur)
1. formă de producţie industrială, bazată pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii în cadrul atelierului.
2. întreprindere corespunzătoare acestei forme de producţie.
3. produs obţinut prin prelucrarea (manuală) a unor materii prime.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. disco)
1. inv., s. n. (gen de muzică) de factură modernă, după care se dansează în discoteci.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Fabrikat)
1. marfă produsă într-o fabrică, într-o uzină etc.; produs manufacturat.
2. proces sau mod de fabricare a ceva la scară industrială; producere a unei mărfi în serie; fabricare, fabricație.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. facturer)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formage)
1. acţiunea de a da formă unui obiect manufacturat; formare.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fondamentaliste)
1. I. care se referă la fundamentalism.
2. referitor la fundamente, la revenirea la elementele de bază.
3. (protestantism) care apără o interpretare literală a textelor sacre.
4. II. adept al fundamentalismului.
5. cel care reduce religia la interpretarea strictă a textelor de bază sau originale.
6. extremist de factură religioasă, cu precădere islamică, fanatic.