Dictionar

aperceptivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aperceptivité)

1. facultatea apercepției, atunci când percepția este influențată de conținutul general al psihicului uman.
2. proprietate de a apercepe; aperceptibilitate.
 

cogitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cogitativo)

1. referitor la cugetare.
2. care se referă la cogitație.
3. (scolastică) facultate ~ă = facultatea de a face inferențe imediate care nu implică nici construcția, nici rigoarea unei deducții.
 

cogniție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cognition, lat. cognitio)

1. facultatea de a cunoaște.
 

conductibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conductibilité)

1. proprietate a corpurilor de a transmite căldura sau electricitatea.
2. facultatea de propagare a influxului nervos.
 

dianoetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. dianoetic)

1. (fil.) referitor la facultatea gândirii discursive, raționale sau la rezultatele acesteia.
 

discernământ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discernement)

1. facultatea de a discerne; judecată, rațiune.