Dictionar

facultativ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT facultativus
2. FR facultatif
3. EN facultative
4. DE fakultativ; beliebig; wahlfrei
5. RU фaкультaтивный
6. HU szabadon választható, nem kötelező, fakultatív
 

facultativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. facultatif)

1. lăsat la alegerea, la voia cuiva; neobligatoriu, benevol.
 

abalienare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)

1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
 

bilă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bille)

1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenți etc.
2. (albă, roșie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăți.
3. (fam.) cap.
4. stâlp de lemn, rotund, în construcții.
 

cefaloscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. céphaloscopie)

1. (med.) examinare, după sistemul lui Gall, a capului pentru a deduce starea facultăților intelectuale.
2. (NOTĂ) examinarea capului cuprinde o parte descriptivă (cefaloscopie) și o parte metrică (cefalometrie).
 

consultant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. consultant, rus. konsultant)

1. specialist al unei instituții etc. care dă consultații.
2. profesor universitar pensionat care ține cursuri (facultative), are ore de consultație și conduce doctoranzi.
3. specialist în consultanță.
4. fost sportiv invitat să comenteze un meci sau știri sportive.
 

contraexpoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (contra1- + expoziţie)

1. (muz.) secțiune facultativă a fugii, după expoziție (3), repetare a subiectului în tonalitatea principală, de către toate vocile, dar în altă ordine.
 

decan 3, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. decanus, germ. Dekan)

1. s. m. (ant.) decurion.
2. persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare dintr-un anumit corp constituit.
3. (în trecut) persoană aleasă dintre avocați, care conducea baroul.
4. conducător, șef ecleziastic în biserica anglicană.
5. s. m. f. membru al corpului profesoral universitar care deține conducerea unei facultăți.