Rezultate secundare (Facultăților):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. céphaloscopie)
1. (med.) examinare, după sistemul lui Gall, a capului pentru a deduce starea facultăților intelectuale.
2. (NOTĂ) examinarea capului cuprinde o parte descriptivă (cefaloscopie) și o parte metrică (cefalometrie).
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. genius, fr. génie)
1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată.
3. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.
4. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. goliardique)
1. care aparține goliarzilor; specific goliarzilor; referitor la goliarzi; de goliard.
2. beret ~ = pălărie a studenţilor medievali, specifică facultăţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lucidité)
2. deplinătate a facultăţilor intelectuale; stare de conştienţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. moralis, fr. moral)
1. adj. conform principiilor moralei.
2. din care se trage o învăţătură, didactic.
3. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual.
4. s. n. ansamblul facultăţilor psihice, spirituale.
6. curaj.